Origini. Analiza narativa isi are originea in studiile literare. De la formalismul rus – Vladimir Propp, Morfologia basmului - la naratologia structuralista francofona - Roland Barthes, ” Introducere la analiza structurala a povestirilor” (Communications, no 8, 1966), Romanul scriiturii, A. J. Greimas, Du sens, Semantica structurala, T. Todorov, Gramatica Decameronului, G. Genette, Figuri, autorii au incercat sa puna in evidenta invariante narative (modele structurale) asa cum facuse in domeniul antropologiei structurale Cl. Levi-Strauss. Textul literar este tratat ca un document autonom, ca un sistem in sine. Autorul este total absent din aceste analize.
Reintoarcerea autorului. In anii 80, lucrari precum cea a lui Paul Ricoeur, Temps et recit, au marcat un adevarat turnant in analiza narativa, probabil sub influenta pragmaticii lingvistice. Textul narativ este abordat discursiv, ca orice act de comunicare, iar analiza urmareste punerea in evidenta a strategiei narative a autorului, dar ia in discutie si receptarea ca facand parte din acelasi proces de comunicare. Naratiunea inceteaza sa mai fie un simplu gen literar devenind un mod de organizare a enunturilor asemanator argumentatiei, descrierii sau dialogului,un mod de a actiona asupra lumii. Definita ca o stiinta a combinatiilor, povestirea are o functie pragmatica: face sa faca, dar intre producator si receptor se instaleaza un proces hermeneutic care nu garanteaza ca intentiile producatorului vor fi transmise intocmai la sfarsitul lecturii.
Competenta narativa nu este prerogativul scriitorilor de meserie. Fie ca este vorba de povestirile pe care le inseram in comunicarile noastre cotidiene profane – studiate de socio-lingvistul William Labov (articolul care a deschis cercetarea povestirilor orale ale oamenilor obisnuiti, “Narrative Analysis”, a fost publicat in 1967 impreuna cu Wiletsky), de marturiile subiectilor in cadrul sedintelor de psiho-terapie, de povestirile care asezoneaza discursurile electorale sau de munca jurnalistului sau a reporterului tv in misiunea sa de a informa publicul, naratiunea se releva a fi un puternic dispozitiv comunicational de captare cu functii diverse. Christian Salmon remarca incredibila proliferare a “storytelling” – ului in lumea contemporana, mai ales ca practica a instantelor de putere, anuntand aparitia unei “noi ordini narative” (Storytelling. La machine a fabriquer des histoires et a formater les esprit, La Decouverte, 2007. Nu mai este vorba aici de povestirea ca mimesis, imitatie a realitatii, ci de construirea prin naratiune a unei lumi fictionale cu pretentii de realitate creata de specialistii in publicitate, media si consultanta politica.



Dupa Totul la vedere. Televiziunea dupa Big Brother, publicata la Editura Polirom in 2007, Daniela Zeca-Buzura propune in Veridic. Virtual. Ludic. Efectul de real al televiziunii (Polirom, 2009) o analiza a tendintelor actuale in practicile de televiziune.
La targul Bookfest din aceasta vara, 17 iunie-21 iunie 2009, va fi lansata cartea Cultures et communication, Editura comunicare.ro, SNSPA, coordonatori Camelia Beciu, Ioan Dragan, Dana Popescu-Jourdy, Odile Riondet, o lucrare colectiva in limba franceza, rezultat al colaborarilor romano-franceze in cadrul Colocviului anual franco-roman in stiintele informarii si comunicarii. Lucrarile adunate in aceasta carte, reprezinta o selectie dintre comunicarile prezentate in 2008 la a 15-a editie a Colocviului amintit, a carui tema a fost “Comunicarea culturii si cultura comunicarii”. 



La Decouverte a publicat in 2007 traducerea cartii lui Laud Humphreys, Tearoom Trade: Impersonal Sex in Public Places (1975), cu o prefata de Eric Fassin – care pune acest studiu despre comportamentele homosexuale din SUA anilor 60 in perspectiva dezbaterilor actuale despre sexualitate, et o postfata de Henri Peretz, traducatorul, care subliniaza noutatea pe care studiul lui Humphreys o aducea in anii 70 pentru studiile asupra deviantei, cu o atentie deosebita asupra metodei utilizare de autor.